Analiza procesului de secție pentru flux laminar de sânge

Salonul cu flux laminar de sange, cunoscut și sub numele de salon steril sau salon cu flux unidirecțional, nu este un singur salon sau mai multe saloane, ci un "unitate medicală curată", ale cărei componente principale sunt acest tip special de salon și alte încăperi auxiliare necesare.

Principalele categorii de pacienți internați sunt: pacienții cu leucemie care au suferit transplant autolog sau alogen de măduvă osoasă, pacienții oncologici supuși unei chimioterapii intensive, pacienții cu arsuri severe extensive, cu boli grave ale aparatului respirator, precum și cei care au beneficiat de transplant de organe. Datorită lipsei imunității proprii, acești pacienți pot fi tratați și trăi doar într-un mediu steril, pentru a preveni infecțiile, motiv pentru care trebuie construite saloane sterile. Cele mai utilizate saloane sterile în ingineria clădirilor curate sunt salonul de hematologie și cel de arși.

Îngrijirea aseptică este o îngrijire specifică salonelor cu flux laminar, iar cheia acesteia este asigurarea unui mediu steril pentru pacienți în timpul tratamentului. Înainte de a intra în salonul steril cu flux laminar, pacienții trebuie să respecte strict cerințele privind dezinfecția și sterilizarea mediului intern și extern. În ziua respectivă, mai întâi trebuie să facă un baie medicamentoasă, apoi să îmbrace haine sterile, pantaloni și papuci înainte de a intra în salonul steril cu flux laminar. Toate obiectele care intră în camera cu flux laminar trebuie dezinfecate și sterilizate în prealabil. Tratamentul, îngrijirea și viața de zi cu zi a pacienților care intră în camera sterilă cu flux sanguin sunt toate realizate cu ajutorul personalului medical din această cameră.

1. Amenajarea salonului sanguin cu flux laminar

Selectarea locației: Sala de spital trebuie să fie amplasată la distanță de sursele de poluare, să aibă un mediu liniștit și o atmosferă bună. Este recomandat ca aceasta să fie situată la capătul clădirii spitalului, amenajată separat și să formeze propria zonă. Atunci când este amenajată central împreună cu alte departamente care necesită curățenie, trebuie să poată satisface cerințele privind comunicarea medicală între ele și să fie relativ separate, ceea ce favorizează menținerea unui mediu curat.

Dimensiunea clădirii: Nu există o cerință clară din punct de vedere normativ; numărul paturilor poate fi stabilit de către spital în funcție de dimensiunea departamentului și de volumul mediu anual al pacienților externi. Suprafața totală necesară poate fi calculată pe baza unei suprafețe construite de minimum 200 de metri pătrați pentru 1-2 paturi, cu o creștere de aproximativ 50 de metri pătrați pentru fiecare pat suplimentar. Se recomandă să existe 4 săli cu flux laminar în cadrul secției generale de hematologie.

Camere funcționale: În afară de camerele cu flux laminar, trebuie puse la dispoziție și camere auxiliare complet echipate, inclusiv camere de observație și îngrijire frontală (sau zone de îngrijire), stații de îngrijitori, coridoare curate, camere de tratament, camere de depozitare sterile, camere de pregătire (sau recuperare), camere pentru pregătirea mâncării, coridoare tampon (sau camere tampon), băi medicinale, toalete pentru pacienți, coridoare de vizitare, camere pentru tratarea deșeurilor, camere pentru schimbatul încălțămintei, camere de îmbrăcare și dușuri, birouri pentru personalul medical, camere de gardă etc.

Separarea curat-dozet: controlați și organizați eficient fluxul diferitelor persoane și obiecte care intră în unitatea de îngrijire curată prin punctul de acces, urmând propriile trasee, evitând astfel infecțiile croisate. Instalați un coridor exterior închis lângă zona de camere, utilizat ca și coridor de vizitare și canal pentru deșeuri, realizând astfel separarea curat-dozet.

Dimensiunea spațiului: Suprafața salonelor cu flux laminar trebuie să nu corespundă doar nevoilor de îngrijire și tratament, ci și să asigure o eficiență economică suficientă. Dacă suprafața este prea mare, volumul de aer furnizat va crește, iar costurile de construcție și exploatare vor fi mai mari. În plus, din cauza perioadei lungi de tratament a acestor pacienți, care este de obicei în jur de două luni, aceștia trăiesc mult timp într-un mediu închis. Dacă spațiul este prea mic, poate duce ușor la senzații de opresiune, iar pacienții pot avea fluctuații emoționale precum iritabilitate, agitație și singurătate, ceea ce nu este benefic pentru recuperarea bolii. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare confortul pacientului. După numeroase practici inginerești și vizite de urmărire, s-a stabilit că înălțimea liberă ar trebui să fie între 2,2 și 2,5 metri, iar suprafața să fie între 6,5 și 10 metri pătrați, opt metri pătrați fiind cea mai potrivită. Odată cu îmbunătățirea standardului de trai, există o tendință de mărire a suprafeței.

Proiectarea ferestrelor: Ferestre de observație pentru îngrijire ar trebui instalate între salon și camera anterioară, respectiv coridorul curat, iar ferestre de dialog ar trebui instalate între salon și coridorul de vizitare. Parapetul ferestrei trebuie coborât astfel încât pacienții să poată vedea activitățile personalului medical din unitate și pe membrii familiei care vizitează în coridor, cât și peisajul de afară. În același timp, fereastra de dialog trebuie echipată cu jaluzele din aluminiu pentru a asigura intimitatea în interior atunci când este necesar. De asemenea, sub fereastra de îngrijire poate exista o mică fereastră mobilă sau o gaură pentru tuburile de perfuzie. Personalul medical poate oferi îngrijiri zilnice precum mâncare, medicamente și perfuzii intravenoase fără a intra în salon, ceea ce poate reduce la minimum numărul de intrări în salon și poate asigura curățenia camerei.

Proiectarea ferestrei de transfer: Ferestrele de transfer pot fi instalate pe coridorul care duce din salon spre exterior, cu scopul de a transfera deșeurile din salon. Atunci când condițiile nu permit acest lucru, acestea pot fi ambalate la fața locului și trimise prin fereastra de transfer pentru deșeuri situată în coridorul curat. Atât camerele de depozitare sterile, cât și camerele pentru prepararea mâncării ar trebui să fie echipate cu ferestre de transfer pentru a facilita introducerea obiectelor.

2. Proiectarea spațiilor

Salonul de hematologie poate fi amplasat în cadrul unității medicale interne sau poate fi organizat ca o zonă separată. Camerele curate pot fi amenajate după necesitate și trebuie să formeze propriile lor zone separate.
Camera curată trebuie să fie echipată cu camere de pregătire, băi și toalete pentru pacienți, camere pentru asistenți, camere pentru spălare și dezinfecție, precum și cu încăperi pentru echipamente de purificare.
Baia și toaleta pentru pacienți pot fi amenajate separat și trebuie să fie dotate atât cu duș, cât și cu cadă.
Camera curată ar trebui utilizată doar de un pacient, iar o a doua zonă pentru schimbarea pantofilor și a hainelor ar trebui prevăzută la intrare.
Cada de spălat din salonul cu flux laminar de sange trebuie să utilizeze un robinet automat cu inducție

În timpul perioadei de tratament, saloanele de sânge trebuie să utilizeze camere curate de gradul I, iar în timpul perioadei de recuperare, saloanele de sânge trebuie să utilizeze camere curate care să nu fie sub gradul II. Trebuie adoptată metoda de organizare a fluxului de aer cu alimentare de sus și refulare în jos. Saloanele de gradul I trebuie să aibă un flux vertical unidirecțional deasupra zonei de activitate a pacientului, inclusiv paturile, cu o suprafață de distribuție a aerului de cel puțin 6 metri pătrați și trebuie să utilizeze o organizare a fluxului de aer cu refulare în jos pe ambele părți. Dacă se utilizează un flux orizontal unidirecțional, zona de activitate a pacientului trebuie amenajată în amonte al fluxului de aer, iar capul patului trebuie să fie pe latura de alimentare cu aer.
Sistemul de climatizare cu funcție de purificare al fiecărei secții ar trebui să utilizeze două ventilatoare independente în paralel, care să se asigure unul pe celălalt și să funcționeze 24 de ore pe zi.
▲ Alimentarea cu aer trebuie să utilizeze un dispozitiv de control al vitezei și trebuie să fie setate cel puțin două niveluri de viteză a vântului. Atunci când pacienții sunt activi sau urmează un tratament, viteza vântului în zona de lucru nu trebuie să fie mai mică de 0,20 m/s, iar atunci când pacienții se odihnesc, nu trebuie să fie mai mică de 0,12 m/s. Temperatura interioară nu trebuie să fie mai mică de 22 ℃ iarna, iar umiditatea relativă nu trebuie să fie mai mică de 45%. Vară, temperatura nu trebuie să depășească 27 ℃, iar umiditatea relativă nu trebuie să depășească 60%. Zgomotul trebuie să fie mai mic de 45 dB (A).
▲ Camerele adiacente și conectate trebuie să mențină o presiune pozitivă de 5 Pa.

Sistemul de climatizare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
Zonarea rezonabilă trebuie realizată pe baza parametrilor de proiectare a aerului condiționat din interior, a echipamentelor medicale, a cerințelor de igienă, a timpului de utilizare, a sarcinii aerului condiționat și a altor cerințe;
Fiecare zonă funcțională trebuie să fie independentă și să formeze un sistem separat;
Fiecare zonă de aer condiționat ar trebui să poată fi închisă reciproc pentru a evita infecțiile nosocomiale prin căi aeriene;
Camerele care au cerințe de curățenie și camerele puternic poluate trebuie separate într-un sistem distinct.

Amplasarea băii trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
Dimensiunea planului de podea al cabinării băii utilizate de pacient nu trebuie să fie mai mică de 1,10 m × 1,40 m, iar ușa trebuie să se deschidă spre exterior. În cabină trebuie instalat un cârlig pentru perfuzii.
Inelul de scaun al toaletei pentru pacienții așezați trebuie să fie de un tip care nu se contaminează ușor și care este ușor de dezinfectat, iar la intrarea în cabina toaletei pentru squat nu ar trebui să existe diferență de înălțime. Lângă toiletă ar trebui instalată o bară de sprijin de siguranță.
Baia trebuie să aibă un antreu și instalații pentru spălatul mâinilor care nu necesită acționare manuală.
La utilizarea toalelor exterioare, este recomandat ca acestea să fie conectate la clădirile ambulatoriu și secție prin coridoare.
Este recomandat să se amenajeze toalete specifice pentru pacienți, fără delimitare pe gen și accesibile.
Facilitățile și proiectarea pentru accesibilitate a toalelor dedicate și publice trebuie să respecte prevederile relevante din standardul actual „Cod pentru Proiectarea Accesibilității” GB 50763.