EN
Salonul cu flux laminar de sange, cunoscut și sub numele de salon steril sau salon cu flux unidirecțional, nu este un singur salon sau mai multe saloane, ci un "unitate medicală curată", ale cărei componente principale sunt acest tip special de salon și alte încăperi auxiliare necesare.
De obicei, întâlnim mai multe categorii de pacienți în cadrul unității noastre: cei care suferă de leucemie și care au primit un transplant de măduvă osoasă propriu sau de la un donator, pacienți oncologici care urmează tratamente intensive de chimioterapie, persoane care suferă de arsuri grave care acoperă suprafețe mari ale corpului, oameni care luptă cu boli pulmonare severe și beneficiari de transplanturi. Acești oameni nu pot supraviețui în afara unor medii controlate, deoarece sistemul lor imunitar nu mai funcționează corespunzător. De aceea avem nevoie de camere sterile speciale în care infecțiile să nu se poată răspândi. În prezent, două departamente se bazează în mod deosebit pe aceste spații curate mai mult decât altele. Unitățile de hematologie îngrijesc pacienții care suferă de cancer de sânge, în timp ce centrele pentru arsuri necesită protecții similare, având în vedere cât de vulnerabile sunt grefele de piele și țesuturile în curs de vindecare la riscurile de contaminare.
Îngrijirea aseptică se remarcă ca fiind un tip special de îngrijire oferită în săli de flux laminar, unde menținerea sterilității totale este absolut critică pentru siguranța pacientului. Orice persoană care intenționează să intre în aceste camere specializate trebuie să se pregătească corespunzător în prealabil. Aceasta trebuie să se curețe temeinic atât pe sine, cât și orice obiecte aduse, conform unor protocoale stricte. În ziua sosirii, pacienții încep de obicei cu o baie medicamentoasă, urmată de îmbrăcarea completă în haine sterile, inclusiv îmbrăcăminte, lenjerie, și chiar papuci speciali concepuți pentru acest mediu. Nimic nu pătrunde în zona de flux laminar fără a trece mai întâi prin dezinfecție corespunzătoare. Odată înăuntru, fiecare aspect al tratamentului, al rutinelor de îngrijire personală și al activităților zilnice are loc sub supravegherea atentă a personalului medical specializat, care lucrează exclusiv în acest mediu strict controlat.
1. Amenajarea secției de flux laminar sanguin
Alegerea locului unde este amplasat salonul este foarte importantă. Ideal, păstrați-l la distanță de orice surse de poluare, găsiți un loc liniștit și asigurați o bună calitate a aerului în zonă. Practica recomandată este să plasați acest salon la capătul opus al clădirii spitalului, separat de celelalte zone, astfel încât să formeze o secțiune distinctă. Dacă este necesar să fie amplasat în apropierea altor departamente curate, trebuie să existe conexiuni adecvate pentru ca personalul să se poată deplasa între ele, menținând totodată aceste spații relativ separate. Această separare contribuie la menținerea unor standarde superioare de igienă în ansamblu. Amenajarea spațiului influențează în mod semnificativ modul în care funcționează eficient toate activitățile zilnice.
Când vine vorba despre construirea unei capacități, nu există de fapt reguli stricte stabilite odată pentru totdeauna. Spitalurile decid în mod obișnuit câte paturi au nevoie în funcție de dimensiunea departamentului lor și de cât de aglomerate sunt anual cu pacienți externi. Pentru calculul spațiului, majoritatea unităților încep de la aproximativ 200 de metri pătrați pentru departamentele cu doar 1 sau 2 paturi. Fiecare pat suplimentar necesită în general adăugarea a încă aproximativ 50 de metri pătrați pentru a asigura spațiul necesar. Din experiența mea, în urma vizitării diferitelor spitale, patru săli de operație cu flux laminar se dovedesc a fi cele mai potrivite pentru departamentele generale de hematologie. Această configurație ajută la gestionarea controlului infecțiilor, oferind în același timp suficient spațiu pentru îngrijirea pacienților fără a fi aglomerat.
Atunci când proiectați spații funcționale pentru facilități medicale, este important să mergeți dincolo de doar sălile cu flux laminar. Clădirea are nevoie și de o gamă de zone de sprijin. Acestea includ locuri unde asistentele pot monitoriza pacienții din posturi de observație sau pot lucra la stațiile lor. Coridoarele curate sunt esențiale pentru a se deplasa în siguranță între diferite zone. Trebuie să existe și săli dedicate de tratament, precum și spații de depozitare pentru materiale sterile. Zonele de pregătire pot servi și ca spații de recuperare în multe cazuri. Zonele de pregătire a mâncării au nevoie și ele de un spațiu separat. Zonele tampon ajută la controlul fluxului de trafic între secțiuni. Zonele specializate, cum ar fi băile medicinale și băile pentru pacienți, trebuie incluse. Coridoarele destinate vizitelor permit membrilor de familie să își vadă apropiații fără a perturba activitățile. Gestionarea deșeurilor necesită camere specifice pentru eliminarea corespunzătoare. Personalul are nevoie de locuri în care să își poată schimba încălțămintea înainte de a intra în zone sensibile, plus facilități pentru îmbrăcare și dușuri. Birourile pentru personalul medical și camerele de serviciu completează imaginea a ceea ce înseamnă un mediu medical funcțional.
Păstrarea lucrurilor curate versus murdare este esențială pentru gestionarea accesului în unitatea de îngrijire prin intrarea principală. Persoanele și obiectele trebuie să aibă rute separate, astfel încât să nu se amestece și să nu răspândească infecții. Atunci când cineva intră, ar trebui să urmeze trasee desemnate care păstrează ordinea. În apropierea locurilor unde stau pacienții, este logic să creezi un coridor închis în exterior. Acest spațiu are două scopuri: unul pentru ca vizitatorii să meargă în siguranță și altul pentru a muta materialele de deșeuri departe de zonele curate. O astfel de amenajare ajută la menținerea unei separări corespunzătoare între zonele curate și cele contaminate în întreaga unitate.
La stabilirea dimensiunii salonelor cu flux laminar, proiectanții trebuie să echilibreze atât cerințele funcționale, cât și constrângerile bugetare. Spațiile mai mari implică sisteme de tratare a aerului de dimensiuni mai mari, ceea ce duce la creșterea costurilor inițiale de construcție, precum și a cheltuielilor continue de exploatare. Pacienții petrec de obicei aproximativ două luni în aceste medii controlate, astfel că condițiile înghesuite pot genera senzații de închisoare. Am întâlnit cazuri în care spațiile limitate contribuie la schimbări de dispoziție, de la iritabilitate până la izolare, toate acestea afectând progresul recuperării. Experiența practică arată că majoritatea unităților găsesc un echilibru optim undeva în jur de 8 metri pătrați per pacient. Evaluarile noastre din teren sugerează dimensiuni optime cu înălțimi ale tavanului între 2,2 m și 2,5 m, oferind suficient spațiu vertical fără a risipi suprafața utilă. Interesant este că, odată cu evoluția continuă a standardelor de îngrijire medicală și a așteptărilor crescute privind confortul pacientului, multe dintre unitățile mai noi alocă de fapt un spațiu ușor mai mare decât cel recomandat de ghidurile tradiționale.
Proiectarea ferestrelor de sticlă pentru zonele de îngrijire necesită o gândire atentă. Ferestrele de observație trebuie plasate între zona principală a salonului și spațiul recepției din față sau coridorul curat. Pentru comunicare, ar trebui să existe și ferestre de vizualizare între camerele pacienților și coridorul vizitatorilor. Coborârea pervazurilor ferestrelor face toată diferența, deoarece permite pacienților să vadă ce se întâmplă în jurul lor chiar și atunci când doar zac în pat. Ei pot urmări personalul care lucrează în unitate, pot zări rudele care se plimbă prin coridoare și pot vedea ce se întâmplă în exterior. Fereastra de comunicare însăși trebuie să aibă acele jaluzele din aluminiu, mai ales în momentele sensibile când este importantă intimitatea. Unele amenajări includ aceste mici ferestre glisante sau orificii dedicate sub fereastra principală de îngrijire pentru trecerea liniilor IV. Această configurație permite asistentelor medicale să livreze mese, medicamente și să administreze perfuzii fără să intre în camera pacientului. Reducerea numărului de intrări în spațiile contaminate păstrează totul mai curat în general, ceea ce este evident un mare avantaj pentru controlul infecțiilor.
Proiectarea ferestrelor de transfer: Aceste puncte speciale de acces funcționează cel mai bine atunci când sunt amplasate de-a lungul coridoarelor care conectează secțiile direct cu zonele exterioare, facilitând mișcarea în siguranță a materialelor de deșeuri departe de zonele pacienților. Dacă situația face imposibilă eliminarea standard, personalul poate ambala totul chiar la sursă și le poate trimite prin ferestrele dedicate de transfer a deșeurilor, găsite în coridoarele curate desemnate. Zonele de depozitare sterile au cu siguranță nevoie și ele de ferestre proprii de transfer, la fel ca spațiile bucătărie unde se prepară mâncarea. Ferestrele permit intrarea în aceste medii sensibile a materialelor și echipamentelor esențiale, fără a compromite standardele de curățenie sau eficiența fluxului de lucru.
2. amenajarea spațiului
Secțiile de hematologie se găsesc adesea în cadrul unităților de îngrijire medicală internă, deși uneori există ca spații independente, în funcție de dimensiunea și resursele spitalului. Atunci când camerele curate sunt necesare pentru anumite tratamente, acestea trebuie să funcționeze ca zone distincte, departe de ariile cu trafic obișnuit. În interior, fiecare amenajare a unei camere curate include de obicei mai multe componente esențiale: spații de pregătire pentru personal, băi dedicate pentru pacienți cu cabine de duș și cada, posturi private de asistenți medicali, facilități speciale de spălare și dezinfecție, precum și camere care adăpostesc sistemele reale de purificare a aerului. Pentru confortul pacientului și controlul infecțiilor, este rațional să existe amenajări separate pentru băi, nu spații comune. Aceste spații individuale contribuie la menținerea standardelor de sterilitate. La punctul de intrare trebuie să existe nu doar zone standard pentru schimbarea încălțămintei, ci și puncte secundare de schimbare, pentru a preveni contaminarea croită între diferite secțiuni. Vorbind despre măsurile de igienă, chiuvetele amplasate în secțiile de flux laminar sanguin trebuie să includă robinete cu senzor fără atingere, deoarece robinetele manuale implică riscuri evidente de răspândire a patogenilor.
Sălile de sange necesită standarde diferite de camere curate, în funcție de faptul dacă pacienții sunt tratați sau se recuperează. Pentru perioadele de tratament, sunt necesare camere curate de gradul I, în timp ce pentru perioadele de recuperare se pot folosi facilități de gradul II sau mai bune. Sistemul de aer trebuie să urmeze un model de alimentare în sus și de întoarcere în jos. În cazul sălilor de gradul I, trebuie să existe un flux de aer vertical unidirecțional care să acopere întreaga zonă de activitate a pacientului, inclusiv paturile. Suprafața minimă a gurii de refulare trebuie să fie de cel puțin 6 metri pătrați, iar aerul de întoarcere trebuie să coboare de pe ambele părți ale camerei. Dacă se alege în schimb un flux de aer orizontal, atunci zonele pacientului ar trebui să fie poziționate acolo unde aerul proaspăt intră mai întâi, asigurându-se că partea capului paturilor este orientată către direcția din care provine aerul curat. Sistemul de purificare a aerului din fiecare sală necesită doi ventilatori separați care funcționează simultan ca sisteme de siguranță, funcționând non-stop pe durata zilei. Controlul vitezei este esențial și permite reglarea între cel puțin două viteze distincte ale vântului. În timpul perioadelor active de tratament, viteza aerului în zonele de lucru nu trebuie să scadă sub 0,20 metri pe secundă, iar chiar atunci când pacienții se odihnesc, aceasta trebuie să rămână peste 0,12 m/s. Temperatura este, de asemenea, importantă - temperaturile din camere iarna trebuie să rămână peste 22 de grade Celsius, cu o umiditate de cel puțin 45%, în timp ce în timpul verii condițiile nu trebuie să depășească 27°C, iar umiditatea este limitată la 60%. Nivelul zgomotului este, de asemenea, important; totul trebuie să rămână sub 45 de decibeli. În final, toate spațiile vecine și conectate trebuie să mențină o diferență minimă de presiune pozitivă de 5 Pascali pentru a preveni răspândirea contaminării.
Un sistem eficient de climatizare trebuie să îndeplinească mai întâi și în primul rând mai multe criterii esențiale. Amenajarea zonelor trebuie să ia în considerare factori precum parametrii climatici interiori, prezența echipamentului medical, standardele de igienă, orele de funcționare, cerințele de răcire și orice alte nevoi specifice suplimentare. Diferitele zone funcționale din cadrul instalației ar trebui să funcționeze independent, fiecare formând propriul său sistem distinct, mai degrabă decât să fie interconectate. Zonele de climatizare trebuie să fie corespunzător separate între ele pentru a preveni contaminarea croșată prin particule aeriene, ceea ce este critic în mediile medicale unde controlul infecțiilor este cel mai important. O atenție specială trebuie acordată spațiilor care necesită anumite niveluri de curățenie, precum și celor care sunt cunoscute pentru niveluri ridicate de poluare, acestea trebuind cu siguranță să aibă sisteme dedicate proprii, complet separate de celelalte din clădire.
Proiectarea camerelor de baie pentru pacienți necesită atenție pentru mai mulți factori importanți. În primul rând, spațiul alocat pentru fiecare compartiment de baie trebuie să aibă cel puțin 1,1 metri pe 1,4 metri suprafață utilă, iar ușile trebuie să se deschidă spre exterior, nu spre interior. Cârligele pentru perfuzii sunt esențiale în interiorul acestor compartimente, pentru nevoi medicale. Inelele de la sedilele toaletelor ar trebui să fie fabricate din materiale care rezistă contaminării și permit o curățare temeinică după utilizare. La proiectarea toaletelor turcești, asigurați-vă că nu există trepte sau schimbări de nivel între zone. Mânerelor de siguranță de lângă toaletă sunt absolut necesare pentru stabilitate. Camerele de baie trebuie să aibă și o zonă de antecameră și stații automate de spălare a mâinilor, în loc de cele manuale. Pentru facilitățile exterioare, conectarea acestora prin coridoare către clădirile principale este justificată atât din punct de vedere practic, cât și estetic. Toaletele neutre din punct de vedere de gen, special proiectate pentru pacienți, oferă o mai mare flexibilitate și confort. Toate caracteristicile de accesibilitate din toaletele private și publice trebuie să respecte ghidurile stabilite în standardele Codului Național de Proiectare pentru Accesibilitate (GB 50763).
